Instrumentul economic “plătești cât arunci” (PAYT) ar putea fi implementat de la începutul anului viitor, potrivit declarațiilor consilierului în cadrul Ministerului Mediului, Flavius Ardelean , în cadrul dezbaterii “Plătești cât arunci – de la concept la practică”, eveniment organizat de Asociația Coaliția pentru Economia Circulară – CERC, Asociația Română pentru Managementul Deșeurilor – A.R.M.D. și Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu – A.R.A.M. Proiectul de modificare și completarea a legii nr 211/2011 privind regimul deșeurilor și a legii 249/2015, ce are la bază mecanismul plătești pentru cât arunci este la momentul de față în dezbatere publică, urmând a fi finalizat în luna mai.

”Instrumentul economic “plăteşti pentru cât arunci” se practică la nivelul statelor Uniunii Europene de mai bine de zece ani. El reglementează modul de tarifare al deşeurilor generate de populaţie pe cele două mari categorii: deşeurile umede şi deşeurile uscate, care includ fracția reciclabilă. Ceea ce ne dorim noi este ca cetățeanul să plătească doar pentru acele deşeuri care ajung la eliminare. În timp ce pentru deșeurile reciclabile, costurile de gestionare să fie suportate de către producători. Este mecanismul cel mai bun prin care noi putem să ne apropiem de acele ţinte de reciclare şi valorificare impuse prin Directivele europene. Să nu uităm că de colectare selectivă se vorbeşte în România de ani buni, începând cu 2011. De atunci există obligativitatea de a colecta pe patru fracții, și iată că după 7 ani de la apariția legii 211, România se găseşte, în continuare, undeva la doar 5%-6% grad de reciclare (…).
Totodată, Ministerul Mediului, cu sprijinul ANRSC, lucrează la o formulă de calcul pentru a stabili nivelurile de taxare pentru deșeuri reciclabile (fracția uscată) și ne-reciclabile (fracția umedă), care să se aplice unitar la nivelul întregii țări. Formula, în linii mari, va conţine costurile de operare ale serviciului respectiv. Costurile vor fi suportate 100% de către cetăţean pe partea de deşeuri menajere şi costurile de gestionare pentru deşeurile reciclabile. Acestea se împart în două categorii: ambalajele şi reciclabilele non-ambalaje. La acestea din urmă avem două variante: să fie suportate de către cetăţean sau să fie recuperate din preţul de vânzare al produsului reciclat”, a declarat reprezentantul ministerului, Flavius Ardelean.

Perioada de implementare a sistemului a fost una dintre temele care a stârnit reacții contradictorii din partea participanților. Dacă Dumitru Mihalache, președinte al A.R.M.D. a prezentat exemple din alte țări, unde a fost nevoie de aproximativ 5 ani pentru ca sistemul să fie complet funcțional, alți participanți la dialog au menționat lipsa infrastructurii de colectare, legislația din domeniu necorelată cu realitățile din piață sau conținând termeni neclari, ca factori care vor îngreuna tranziția, exprimându-și neîncredere că implementarea sistemului de tip plătești pentru cât arunci se va putea face în termenul previzionat de reprezentanții ministerului. PAYT funcționează în orașul Mizil și Sectorul 6 iar două exemple concrete de implementare cu succes ale acestui sistem, orașul Mizil, județul Prahova și București – Sector 6, arată că oamenii au nevoie de beneficii sau stimulente pentru a se implica în colectarea selectivă. În ceea ce privește rolul campaniilor de educare a populației, majoritatea a fost de acord că în lipsa unei infrastructuri potrivite și fără aceste stimulente, campaniile sunt o risipă. O altă îngrijorare a mediului de afaceri este și nivelul scăzut al tarifelor percepute pentru gestionarea deșeurilor, corelat cu nivelul mare de investiții necesar pentru implementarea mecanismului plătești pentru cât arunci.